Din nou :)

Sa scriu din nou....intr-adevar asta incerc sa fac si nu pt ca trebuie ci pt ca vreau.A trecut ceva timp de cand nu am mai pasit pe filele acestui blog,dar nu din lipsa de timp sau inspiratie...ci pur si simplu...:)Facultatea O VIATA NOUA asta spuneam si acum cateva luni pana sa degust acest sentiment,imi conserv ideea si azi.Prieteni noi,locuri noi...totul e schimbat.Daca pana acum imi doream sa plec de acasa sa scap de monotonie,sa cunosc oameni si locuri,acum abia astept sa vina ziua plecarii spre casa....mi-e dor de ai mei,de casa....de tot,si mi-e greu intr-adevar si nu pt ca nu-mi place ci pt ca acolo am copilarit,acolo am amintiri frumoase si stiu ca ma va astepta mereu cineva cu un suflet cald si mereu gata sa ma ajute in orice circumstante.Acum incep sa constientizez cat de importanta e familia,cat de speciali sunt parintii si cate fac pt cei carora le-au dat viata...asta ar spune-o oricine insa fiecare o simtim diferit,in felul nostru.E frumos sa stii ca deja esti un om matur,pe picioarele tale chiar pot spune care incearca sa-si croiasca un drum in viata..un viitor,care se desprinde usor de carapacea in care a fost ocrotit si ferit de tot ce e rau si urat.Si entuziasmul creste pt ca vin sarbatorile si simt cum caldura imi invadeaza sufletul si ma gandesc cum imi voi pune o dorinta in noaptea de Craciun si se va implini (cine stie:) si voi fi inconjurata de cei dragi si cineva special poate imi va fi alaturi,macar cu gandul sau sufletul...si asta ar conta cel mai mult..........dar STOP...mai e o luna..,pana atunci.....facultate frateeeeeeeee

Febra

El ma cerceta de la o vreme
noapte de noapte
Atingea usor izvoarele sangelui meu,
misca vazduhul
doar cu o ridicare a pleoapei
Eu il priveam totdeauna cu un nod de lacrimi in gat
si ma gandeam ca trupul lui
nu apartine nici pamantului,
nici focului si,doamne,nici apei.
I-as fi atins cu patima tampla de abur
si pieptul si coapsa............
daca nu mi-ar fi tremurat fiecare fibra de spaima
ca trupul lui are sa mi se destrame in minte.
El venea astfel in fiece noapte.
Irisii lui topeau lucrurile din preajma
si le faceau fluide si cantatoare.

Carnea mea trista simtea cum i se deschid
porti tot mai adanci,
fiecare pentru o durere mai mare.

-Ia-ma cu tine,am mai avut puterea sa strig,ia-ma in brate pana nu mi se destrama cu totul oasele fruntii,inima,teasta.
-Bine,zise Ingerul,dar nu chiar acum,adica nu in viata aceasta.

Transfuzie totala

Destul sa numesc acest gol
ca el sa se umple
de toate atributele
golului
de-ajuns sa te desenez in vazduh
cu numai aburul
acestor vocale ca sa si vii
inspre mine.
Ce frica imi e
de aceasta viata a ta
care depinde de viata
cuvintelor mele
ce frica imi e
de cuvintele mele
acesti monstri abstracti
in care se muta spiritul meu
de nevoia lor absoluta de sange
de lumina
din lumina ochilor mei
de vlaga
din vlaga mea tot mai putina..

Angra - Bleeding Heart

Un altfel de 15 septembrie....mai trist

O sa-mi fie dor de voi cu siguranta....VA IUBESC!

Vama Veche-Cantec Prost

Zidurile stiu ca ne-am iubit,
Usile trantite ne-au privit,
Toate sambetele astea in care ma prefac ca ma distrez...
Adormeam ca pruncii pe covor,
Nu stiam c-avem si dormitor,
Un sarut dura pe-atunci cat discurile cu Pink Floyd,
Ne-am iubit atat de mult incat am declansat razboi.

As vrea sa-ti scriu ceva frumos
Dar e un cantec fara rost
Pentru noi filmul s-a terminat...
As vrea sa-ti spun adio dar
Pana si asta e-n zadar,
Nu intelegi ca-i genericul...


Filmul nostru l-as vedea din nou,
Din pacate nu-i pe video
Aveai tu o scena in care ma-njurai si eu radeam
Imi spunea-i ca daca nu ma potolesc m-arunci pe geam.


As vrea sa-ti scriu ceva frumos
Dar e un cantec fara rost
Pentru noi filmul s-a terminat
As vrea sa-ti spun adio dar
Pana si asta e-n zadar
Nu intelegi ca-i genericul final ?


Nimeni nu m-a strans in brate ieri
Cred c-am adunat vreo 300 de 'ieri'
Casa asta mica a devenit un frigider
Un fir lung de par dac-as mai gasi,
Rujul tau maro sau fardul de zi
M-as mai incalzi...
M-as mai incalzi...

Recunoaste ca-i un cantec prost
Recunoaste ca si noi am fost...
Doua inimi vor rula acelasi film la nesfarsit
Lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit...

She's still the same

Stiu ca-mi marturisea ca nu putea sa deosebeasca diminetile de nopti,ca linistea o asurzea ingrozitor si ca zilele ploioase o scoteau din minti…apoi deodata a incetat sa mai vorbeasca,sa-mi mai rada,sa-mi mai sopteasca cate o poanta.De fapt ma intrebam daca dincolo de tot ce vedeau ceilalti mai aveam puterea sa o vad si eu asa cum era,asa cum o simteam inca in amprentele fiintei mele.Hmm si ea era tot acolo,dar se ascundea de mine ca intr-un joc de v-ati ascuns in care miza era cu mult mai mare decat rusinea k n-ai reusit sa indeplinesti o sarcina. Si totusi….pareai departe….si totusi nu aveam decat un singur lucru de facut:sa cumpar un billet.Destinatia?M-a intrebat functionara…Nu am stiut ce sa-i raspund functionarei si dupa o jumatate de ora in care am incercat sa o conving sa-mi vanda un bilet catre oriunde, am ajuns sa-i spun ca vreau sa merg intr-un loc in care sa ma simt bine. M-a privit de parca veneam din alt timp si spatiu. In cele din urma, am spus <> si tipa a respirat usurata. Apoi m-am asezat pe o banca in gara privind trenurile de jeleu miscandu-se pe sinele de ciocolata.Atunci mi-am adus aminte cand ne jucam cu culorile:obisnuiam sa ne pictam pleoapele cu praf de soare,sa ne coloram buzele rosii ca pacatul sa ii chinuim pe cei din jur stiind k lor le face placere asta. O prietenie..se intampla, pur si simplu…nu ai cum sa planuiesti ( si sa-ti si iasa) sa creezi o astfel de legatura cu cineva. Imprejurarile sunt cele care aduc la un loc doi oameni. Din punctul acela, relatia depinde numai de ei doi si de cum stiu si vor sa o pastreze. Conflictele si neintelegerile nu fac decat sa le consolideze prietenia…iar daca rezista in timp, numai ei o stiu. O prietenie reala (adica nu una superficiala, in care cei doi sunt la nivel de “cunostinte”) este una in care partile implicate se pot baza unul pe altul oricand si oricum. Intr-o asemenea situatie esti dispus sa faci sacrificii, vrei binele celuilalt si daca este cazul, sa il pui deasupra binelui tau. Cati se pot mandri cu o asemenea prietenie? Cati pot spune sincer ca la un moment dat au spus “lasa-ma pe mine, tu esti important..acum ne gandim la cum sa-ti rezolvam tie problema”? Ceva de genu avem si noi…si nu-i de colo asa ceva…si poate unele chestii s-au schimbat..poate asa simt altii dar eu nu simt asta..indiferent de orice,oricine ar interveni si oricate lucruri s-ar spune. Ea era acolo mai mereu,ca o raza de soare pe care o astepti dimineata sa te sarute inaintea tuturor.Uneori cand plangea putea sa-i citeasca dincolo de suspine.Oricum era acolo ca o umbra cusuta de profilul ei,caci in fiecare pas,fiecare gest,fiecare zambet se regasea magia ei cotidiana...

Cuvintele tale aveau incarcatura de iubire
Privirile tale nu le pot trece in amintire
Ochii tai ce banuiam ca mint
Si acum inca ii mai simt...
Zambetele-ti duioase
Nu stiu de ce le vedeam primejdioase
Iar constatarile mele de acum
Nu vreau sa lase impresia c-ar fi izbucniri rautacioase
Poate ca nu slujeam numai binele
Poate ca stiam ca vom ramane cu suspinele
Poate ca n-am crezut niciodata vorbele tale
Dar nu consideram ca mi-ai iesit intamplator in cale
Viata avea sa ma invete sa nu ma las vrajita de a ei frumusete
Stiind ca astfel voi iesi in pierdere
Si acesta era lucrul care ma facea sa nu am incredere
Tu priveai lumea cu niste ochi verzi
Care parca imi spuneau: "Tot tu ai sa pierzi"
Nu te-am crezut, m-am temut, eu am gresit
Acum durerea o resimt inzecit...

Timpul ne va matura odata cu el...spuneai
Tot timpul a facut ca totul sa se petreaca astfel
Poate ca nu acum e momentul
Sa-ti analizez si sa-ti rezolv comportamentul
Atunci simteam ca acorzi altora prea mult loc
In mica ta inima de foc
Si credeam ca eu n-o sa mai incap de loc
Credeam ca te cuibaresti in bratele mele
Doar in ceasuri rele
Intelegeam totul pe jumatate
Lucrurile imi pareau altfel decat erau in realitate
Acum iti dau dreptate
Privirea ta chiar oglindea sinceritate
Si parca nu ma mai suport
Numai eu stiu de adoratia pe care inca ti-o mai port
Si simt o mai mare atractie sufleteasca.
Atat de misterioasa e mintea si inima omeneasca...
N-am putut sa-ti urmez....

De Ce?

My Sexy Thing

Oricat mi-ar pasa mie ,altora s-ar putea sa nu le pese.Oricum ai taia, orice lucru are doua fete...

Lumea e a mea...:)

Din vorbele unui actor (Povestiri din alta lume...)

Corespondenţă

Aşa întrodoară ne-am cunoscut.
Tu erai tânăr,eu la fel.
Întrodoară am luat în piept dezastrele lumii.
Le-am învins, scriai tu.
Posibil, răspundeam eu.
Cică s-au interpus între noi, câteva femei, nişte
piese de teatru albastre, niscaiva cărţi, ceva oceane.
Le-am cunoscut, scriam eu.
Posibil, răspundeai tu.
De atunci ne tot scriem.

Lumea printre noi

Să-nsăilezi scrisul nescris, limpede, curgător, ca o linie şerpuită, în propria ta limbă necunoscută nici ţie, dar pe care în mod reflex o vorbeşti şi o exprimi, dar fără s-o înţelegi, ca şi cum ai fi un străin care în mod ciudat, e legat fără să ştie cum, de această întrebare numită existenţa.
Să crezi că pământul şi oceanul sunt strict separabile, orice pasăre e o decupătură de cer şi însuşi omul separat de viaţă, de mizerabile graniţe.
Să vezi însă cum se deschid venele lumii. Cum apele oceanului inundă subsolul (lumea aceasta de sub noi) şi respirând minunatul aer lichid să nu te miri de noua ta stare. Şi o lume, altădată inexistentă, se înfăţisează în cea mai dureroasă materialitate, printre lumea pe care o crezuseşi de o incontestabilă materialitate.
Pentru cei ce nu vor să o ştie ea este o lume a morţii. Refuzând să o simţi în sânul ei de lichid rece ca sângele de reptilă, devii un frumos înnecat şi te înalţi la suprafaţă subsolului (care dintre ele vor fi fiind subsolul sau etajul?)
Străzi largi şi curate, un oraş cu clădiri moderne, parcuri cu un design plăcut prin aranjamentul aleilor cu copaci în stilul Hokusai şi arteziene multicolore.
Mai mult pustiu la acea vreme.
Oameni, ca statui de polistiren, numai să-i atingi şi prind viaţă. Te însoţesc prietenoşi prin oraşul din sângele reptilei. Sus, se văd cei care pleacă fără să-şi fi înţeles lumea, mâini care le ridică trupurile grele.
Într-un amfiteatru, un chepeng.
Am coborat dedesupt. Un dedesupt al altui dedesupt. Am vazut alte vene ale lumii deschise ca uriaşe tuneluri pustii.
Pe-aici aşteptam să învadeze oameni, orase, parcuri, printre oameni, oraşe, parcuri fără ca invadatorii să ştie de invadaţi.
Se poate spune atunci că dacă unul dintre noi dispare, el nu este iremediabil pierdut. Cu siguranţă el este în lumea printre noi.

Oglinzile

De la naştere vieţuiesc într-o oglindă. Lumea îşi reflectă în mine epocile şi moartea. Întrebarea care mă mistuia era, care dintre oglinzi va fi fiind cea reală. Şi pendulam între cele două oglinzi, dintr-una în cealaltă, pline de imagini capcană.Va fi trebuind să le ocolesc, să descopăr trapa care ascunde înşelăciunea reflectărilor, să trec în sfârşit dincolo, dincotro sunt emise proiecţiile sau şi acestea nu erau altceva decât reflectări DINTR-ALTUNDEVA.


Nu te-nfricoşa, când eşti ciopârţit din loc în loc de moarte, Cuvântule!

Oraşul de fier

Şi avea să fie oraşul de fier.
Când am sosit, o luna imensă aluneca pe acoperişurile de fier.

Salcâmii, în ordine de fier,
Îşi izbeau frunzele de fier.
Un frig de fier trosnea în oase.
O pendulă de noapte, vesti o oră de fier.
M-am decupat din spaţiul de fier
Pentru a nu mai fi singur în fier.
Dar am fost prins într-o capcană de fier;
obligat la suprapuneri şi
intersectări cu elemente lipsite de orice
fel de aliaj, ci cu totul şi cu totul
definitiv, de fier.

Inca o zi

Inca o zi....e deja a 9 a,dar ce mai conteaza...oricum nimeni nu-si mai aminteste....chiar si mie mi se pare ca a trecut o vesnicie,dar totul mi-a ramas intiparit in minte de parca ar fi fost ieri.Azi.....nimic deosebit...toata ziua am lenevit in patul meu care mi se parea neincapator.. sa cuprinda toata lenea si melancolia pe care le detineam...am incercat sa adorm,sa treaca timpul mai repede,dar degeaba.Mii si mii de ganduri si amintiri imi invadau mintea,pana si cele mai banale si lipsite de importanta chestii imi veneau atunci in minte,numai sa nu adorm.Soarele patrundea in camera mea printre jaluzele si simteam o atmosfera care ma sufoca...si asa s-a scurs timpul...o ora...si inca o ora...si inca una.Seara a trebuit sa merg la spital pentru controlul oftalmologic "mult asteptat"....rezultat favorabil...inca trei saptamani de picaturi si gata.....e spre vindecare mica conjunctivita care m-a chinuit zile intregi.Se pare ca asta a fost singura veste care m-a bucurat zilele astea.Dupa asta a urmat o partida de shopping cu mama....destul de interesant,mi-am mai schimbat putin starea de spirit innoindu-ma cu cate ceva.....apoi acasa.....si povestea se repeta.....o zi ca oricare alta.....urmeaza maine...

....

Nu stiu ce sa mai fac sa ies dintr-o stare de amorteala completa.....m-am saturat sa-i vad pe cei de langa mine suferind,sa ma simt neputincioasa in a face ceva sa-i ajut,sa nu fiu lasata sa fiu alaturi de cei pe care ii simt eu apropiati....sa nu pot invinge distantele(reale cat si imaginare).....sa nu pot face nimic.E monoton,e banal,e frustrant.......e trist.......dar ce probleme avem noi la varsta asta?....astea nu-s probleme,asa ca de ce sa ne facem singuri (vorba cuiva)

Vara pe sfarsite....

Am stat mult sa ma gandesc daca ar fi bine sa-mi exprim gandurile si ceea ce simt intr-o fereastra ca asta,insa se pare ca in zilele caniculare si monotone de vara,cum ar fi cea de astazi.....cand tot din jur iti e strain,sau poate din contra, ai impresia ca facand zilnic aceleasi lucruri,incepi sa le cunosti atat de bine incat parca nu vrei sa mai vezi sau sa auzi nimic.....am facut alegerea perfecta.Pentru mine a fost o vara foarte agitata,cu mult stres si nervi intinsi la maxim.....banuiesc ca toti cei care au trecut prin febra examenului anul asta ma aproba,si au simtit asta pe pielea lor....insa toate astea au trecut,majoritatea suntem admisi la faculatile unde ne-am dorit si parca nici nu ne mai amintim de vremurile cand stateam si invatam pana la 3 dimineata pregatindu-ne pentru o simulare la romana,sau o teza sau.....pentru examenul in sine...toate astea s-au uitat si acum totul ni se pare banal.Dupa febra examenului a urmat admiterea.....a trecut si asta cu bine.Dupa ce m-am vazut scapata de toate grijile astea care m-au acaparat intru totul...urma o vacanta de mult asteptata si locul potrivit, unde putea fi decat marea....asa ca ne-am planuit totul din timp,bagaje facute si pe 1 august la 3.40 eram deja in trenul ce ducea spre mare.O aglomeratie infernala,toata lumea entuziasmata,toti parca mergeam pe drumul ce urma sa duca la distractie,libertate si tot ce include o vacanta petrecuta la mare la sfarsit de a 12a.Asa a si fost....am ajuns la mare.....prima intalnire cu plaja a fost atat de emotionanta....nu-mi venea sa cred ca in sfarsit clipa mult asteptata a venit.....de mult o visam.Stateam intinsa pe plaja si simteam cum parca soarele ma mangaia si stropi de apa ma loveau in fata scapandu-ma de canicula de care am fugit din oras.Priveam oamenii si parca toti aveau aceleasi dorinte,vise si asteptari:relaxare,distractie si sa uite de grijile cotidiene.Vacanta a durat o saptamana si am avut prilejul sa cunosc persoane deosebite care ....m-au facut oarecum sa vad viata din alta perspectiva,sa devin mai realista si sa visez doar cand e cazul pt a-mi fi mai usor sa depasesc amarul vietii.Persoane din toate colturile tarii...pe care privindu-le parca le cunosteam de o viata,m-au facut sa uit de tot si sa nu ma simt o clipa singura.Daca anul trecut ne chinuiam sa ne trezim la 5 sa vedem rasaritul....anul asta a fost foarte usor pentru ca de fapt,ora de culcare nu prea era....si parca nici n-am simtit oboseala...tot timpul agitatie,pofta de viata,distractie.Din toata multimea de oameni cunoscuta....anul asta a fost ceva mai special,am cunoscut o persoana deosebita de la care pot spune ca am invatat multe lucruri si care mi-a aratat viata intr-un alt mod, pentru asta ii multumesc...Dupa mare a urmat o saptamana la fel de agitata acasa....lipsa alor mei m-a facut sa dorm 5-6 ore pe noapte,asta conteaza mai putin,insa a fost o saptamana speciala pentru mine,cel putin primele zile cand ieseam in oras si vedeam lucruri noi,locuri necunoscute si parca nu-mi venea sa cred ca am revenit din nou in acelasi oras monoton,lipsit de viata......mort.Toata lumea de aici parea satula de munca,obosita,tracasata......fara pofta de viata......exact opusul a ceea ce vazusem si traisem la mare.Si cum poti sa iti mentii apetitul de viata cand vezi lumea in jurul tau in stadiul asta,cand nu ai decat un singur loc mai distractiv de a iesi cu gasca la un suc,cand stai in casa si simti cum timpul trece din ce in ce mai greu........e cea mai plictisitoare perioada a anului,cand parca nimic nu ma mai motiveaza sa fac ceva.Dar ma gandesc ca peste o luna jumate totul se va schimba(in bine poate),voi cunoaste persoane si locuri noi si starea asta care m-a cuprins de vreo saptamana incoace se va spulbera........si totul se va schimba poate......timpul va decide...