Cuvintele tale aveau incarcatura de iubire
Privirile tale nu le pot trece in amintire
Ochii tai ce banuiam ca mint
Si acum inca ii mai simt...
Zambetele-ti duioase
Nu stiu de ce le vedeam primejdioase
Iar constatarile mele de acum
Nu vreau sa lase impresia c-ar fi izbucniri rautacioase
Poate ca nu slujeam numai binele
Poate ca stiam ca vom ramane cu suspinele
Poate ca n-am crezut niciodata vorbele tale
Dar nu consideram ca mi-ai iesit intamplator in cale
Viata avea sa ma invete sa nu ma las vrajita de a ei frumusete
Stiind ca astfel voi iesi in pierdere
Si acesta era lucrul care ma facea sa nu am incredere
Tu priveai lumea cu niste ochi verzi
Care parca imi spuneau: "Tot tu ai sa pierzi"
Nu te-am crezut, m-am temut, eu am gresit
Acum durerea o resimt inzecit...

Timpul ne va matura odata cu el...spuneai
Tot timpul a facut ca totul sa se petreaca astfel
Poate ca nu acum e momentul
Sa-ti analizez si sa-ti rezolv comportamentul
Atunci simteam ca acorzi altora prea mult loc
In mica ta inima de foc
Si credeam ca eu n-o sa mai incap de loc
Credeam ca te cuibaresti in bratele mele
Doar in ceasuri rele
Intelegeam totul pe jumatate
Lucrurile imi pareau altfel decat erau in realitate
Acum iti dau dreptate
Privirea ta chiar oglindea sinceritate
Si parca nu ma mai suport
Numai eu stiu de adoratia pe care inca ti-o mai port
Si simt o mai mare atractie sufleteasca.
Atat de misterioasa e mintea si inima omeneasca...
N-am putut sa-ti urmez....