Din nou :)

Sa scriu din nou....intr-adevar asta incerc sa fac si nu pt ca trebuie ci pt ca vreau.A trecut ceva timp de cand nu am mai pasit pe filele acestui blog,dar nu din lipsa de timp sau inspiratie...ci pur si simplu...:)Facultatea O VIATA NOUA asta spuneam si acum cateva luni pana sa degust acest sentiment,imi conserv ideea si azi.Prieteni noi,locuri noi...totul e schimbat.Daca pana acum imi doream sa plec de acasa sa scap de monotonie,sa cunosc oameni si locuri,acum abia astept sa vina ziua plecarii spre casa....mi-e dor de ai mei,de casa....de tot,si mi-e greu intr-adevar si nu pt ca nu-mi place ci pt ca acolo am copilarit,acolo am amintiri frumoase si stiu ca ma va astepta mereu cineva cu un suflet cald si mereu gata sa ma ajute in orice circumstante.Acum incep sa constientizez cat de importanta e familia,cat de speciali sunt parintii si cate fac pt cei carora le-au dat viata...asta ar spune-o oricine insa fiecare o simtim diferit,in felul nostru.E frumos sa stii ca deja esti un om matur,pe picioarele tale chiar pot spune care incearca sa-si croiasca un drum in viata..un viitor,care se desprinde usor de carapacea in care a fost ocrotit si ferit de tot ce e rau si urat.Si entuziasmul creste pt ca vin sarbatorile si simt cum caldura imi invadeaza sufletul si ma gandesc cum imi voi pune o dorinta in noaptea de Craciun si se va implini (cine stie:) si voi fi inconjurata de cei dragi si cineva special poate imi va fi alaturi,macar cu gandul sau sufletul...si asta ar conta cel mai mult..........dar STOP...mai e o luna..,pana atunci.....facultate frateeeeeeeee

Febra

El ma cerceta de la o vreme
noapte de noapte
Atingea usor izvoarele sangelui meu,
misca vazduhul
doar cu o ridicare a pleoapei
Eu il priveam totdeauna cu un nod de lacrimi in gat
si ma gandeam ca trupul lui
nu apartine nici pamantului,
nici focului si,doamne,nici apei.
I-as fi atins cu patima tampla de abur
si pieptul si coapsa............
daca nu mi-ar fi tremurat fiecare fibra de spaima
ca trupul lui are sa mi se destrame in minte.
El venea astfel in fiece noapte.
Irisii lui topeau lucrurile din preajma
si le faceau fluide si cantatoare.

Carnea mea trista simtea cum i se deschid
porti tot mai adanci,
fiecare pentru o durere mai mare.

-Ia-ma cu tine,am mai avut puterea sa strig,ia-ma in brate pana nu mi se destrama cu totul oasele fruntii,inima,teasta.
-Bine,zise Ingerul,dar nu chiar acum,adica nu in viata aceasta.

Transfuzie totala

Destul sa numesc acest gol
ca el sa se umple
de toate atributele
golului
de-ajuns sa te desenez in vazduh
cu numai aburul
acestor vocale ca sa si vii
inspre mine.
Ce frica imi e
de aceasta viata a ta
care depinde de viata
cuvintelor mele
ce frica imi e
de cuvintele mele
acesti monstri abstracti
in care se muta spiritul meu
de nevoia lor absoluta de sange
de lumina
din lumina ochilor mei
de vlaga
din vlaga mea tot mai putina..