Nu stiu ce sa mai fac sa ies dintr-o stare de amorteala completa.....m-am saturat sa-i vad pe cei de langa mine suferind,sa ma simt neputincioasa in a face ceva sa-i ajut,sa nu fiu lasata sa fiu alaturi de cei pe care ii simt eu apropiati....sa nu pot invinge distantele(reale cat si imaginare).....sa nu pot face nimic.E monoton,e banal,e frustrant.......e trist.......dar ce probleme avem noi la varsta asta?....astea nu-s probleme,asa ca de ce sa ne facem singuri (vorba cuiva)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu